În numele viitorului, progresului și bunăstării, a confortului și a fericirii – calea care deschide adevărata sclavie este uitarea, iar crima cea mai mare este uciderea memoriei - a gândirii, conștientizării și acțiunii, a conexiunii cu ceea ce natura umană ne leagă în mod firesc – cu înaintașii, urmașii, semenii noștri – cu noi înșine.

”Cine ești – amintește-ți cine ești!”  - e imperativul pe care îl aduce alegoria lui Cinghiz Aitmatov, O ZI MAI LUNGĂ DECÂT VEACUL și care a electrizat o lume, trezind conștiința a milioane de oameni. Se cuvine să ne luăm răgazul de a vedea clar ce vine din afara și din lăuntrul nostru, nu doar înspre distrugere, dar mai ales înspre reconstrucție și reconectare, iar aliatul nostru este tainic și se regăsește în natura profundă a ceea ce suntem, este Iubirea care ne-a creat.

Despre dreptul nostru de a ne iubi și ocroti copiii, de a-i forma într-o gândire liberă, de a lăsa moștenire adevărul care ni s-a relevat și pe care l-am cunoscut, despre toate acestea este acest spectacol, despre lupta noastră cu umbrele pe care le conținem, cu răul pe care îl facem, cu dezumanizarea căreia îi cedăm, în fața a ceea ce devine tot mai seducător prin progresul tehnologic al societății noastre.

În mijlocul pustiului, în fața sârmei ghimpate, în fața alienării sufletești, un om se luptă să onoreze memoria și viața celor care au asumat prețul continuității, al credinței și al iubirii. În mijlocul pustiului, în fața inegalității și a nedreptății, din iadul propriei alienări, avem fiecare din noi de dăruit, tocmai pentru a dobândi, puterea de a iubi, de a înțelege, de a afirma și de a practica valorile care ne leagă cu Marele sens al Vieții.

Mariana Cămărășan
regizor